Constanta: Cosmic Latte

Distributie

Eduard Chimac,

Mihnea Cârjan,

Iulia Lupașcu,

Ramona Niculae,

Catinca Hanțiu,

Bianca Marinescu,

Vlad Furtună,

Tony Macpela,

Vlad Crudu,

Ciprian Chiujdea,

Antonia Scutaru

Concept:

Ștefan Lupu

Asistent:

Lăcrămioara Soare

Scenografie: 

Clara Ștefana

Asistent scenografie:

Ilinca Gavriliță 

Coregrafie:

Devised

Light design: 

Cristi Voicu

Sound design: 

David Luncă

Video: 

Eugen Munteanu / Tony Macpela

CRONICI 

• „Cred că ceva din ghemul de momente, redate atât de organic și de tandru prin mișcare și gest, s-ar pierde inevitabil dacă aș încerca să pun fiecare poveste din Cosmic Latte în cuvinte. Așa că n-am să o fac. În schimb, o să spun că dacă alegi să urci în gradena Sălii Atelier și să pășești în lumea pe care o mână de studenți ți-o propune, s-ar putea să descoperi un univers de care n-o să mai vrei să te desprinzi. Pentru că e ceva hipnotic și fascinant în mișcările lor, în delicatețea cu care se privesc și în energia pe care o pun la bătaie pentru a-și spune împreună poveștile (…)Totul, de la universul sonor, bogat în genuri și abordări, la luminile și proiecțiile care decupează fiecare mișcare, e joc și e experiment. E jocul și experimentul lor. Spun lor pentru că, privindu-i, ai impresia că în Cosmic Latte și-au creat o lume care le aparține în totalitate.” Daria Ancuța
  

• „Mi se pare unul dintre puținele spectacole despre care pot să spun cu adevărat că e de văzut de oricine măcar o dată în viață. Cu alte cuvinte, mi se pare necesar, cu siguranță un reper care se pretează la o longevitate deloc surprinzătoare, un spectacol pentru care aș putea paria și peste ani în sold out fără frică. Mai departe o să fac exact ce a făcut spectacolul ăsta din mine. Poezie.” Alberto Păduraru

• „Sunt multe de scris despre acest spectacol atât de special, actual, și original în ceea ce privește creația artistică. Țesătura de povești, de idei, de mesaje fac să fie un spectacol matur, care nu te lasă să pleci grăbit și să-ți vezi de alte treburi, ci te trage către un dialog imaginar.” Octavian Neculai