Tango este un gen care evoca pasiune si drama. Atat in versurile sale, cat si in muzica sa, tangoul infatiseaza cele mai profunde sentimente ale fiintei umane. Temele recurente includ suferinta inimii, pierderea, nostalgia, inselaciunea si speranta.
Tangoul in anii 1920 a cunoscut o etapa de aur. In acest deceniu, genul a atins popularitatea maxima atat in Argentina, cat si in Europa.
In Buenos Aires, tangoul a fost consolidad ca o parte fundamentala a identitatii culturale a orasului, iar figuri precum Carlos Gardel au adus genul muzical din Rio de Plata la un nivel de acceptare in masa.
Aceasta perioada a marcat si inceputul profesionalizarii tangoului, odata cu aparitia orchestrelor si a muzicienilor dedicati perfectionarii acestui stil.
De-a lungul istoriei tangoului, multi artisti au lasat o amprenta de nesters asupra dezvoltarii acestuia.
Dintre pionierii tangoului se remarca in primul rand Carlos Gardel, care a dus tangoul in culmea popularitatii, devenind o icoana nemuritoare.
